𝐒𝐚̂𝐦𝐛𝐚̆𝐭𝐚̆, 𝟕 𝐨𝐜𝐭𝐨𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟑, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟗.𝟎𝟎, în Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan” vă invităm să vă lăsați conduși de actorul 𝐂𝐥𝐚𝐮𝐝𝐢𝐮 𝐁𝐥𝐞𝐨𝐧𝐭̦ într-o întâlnire magică cu 𝐏𝐀𝐑𝐀𝐂𝐋𝐈𝐒𝐄𝐑𝐔𝐋 𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐧 𝐒𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮!
În Paracliserul, suntem în zona spiritualității creștine. Marin Sorescu își alege ca spațiu al piesei Biserica, perimetru sacru al pietății, în care protagonistul (și scriitorul) caută credință și o zidește stăruitor, tenace, fără odihnă, din fum, din strădanie neînduplecată, afumând el însuși pereții cu lumânări, adunându-și forța și speranța. Își împlinește destinul prin acțiune efectivă, tenace, neîntreruptă, consumându-și substanța vitală. Investindu-și ființa întreagă, în această dăruire existențială, până la arderea totală de sine.
𝐁𝐢𝐥𝐞𝐭𝐞 𝐩𝐞: https://www.ateneuiasi.ro/class/paracliserul/ sau direct de la Casieria Ateneul Național din Iași.
„Nu trăim vremuri ușoare. Doar cei care nu vor să vadă nu văd, iar cei care nu știu să asculte nu aud. Dincolo de ecranele gadgeturilor contemporane, dincolo de ce ni se arată ca spectacol al războiului, al știrilor, al exhibiționismului televizat, există miliarde de suflete care suferă sau se bucură în tăcere…
De aceea, revenirea la textul lui Sorescu înseamnă acum o privire întoarsă spre aceste suflete, câteva clipe de răgaz acordate propriilor noastre bătăi ale inimii, propriilor gânduri, propriilor oftaturi, propriilor speranțe nerostite. Paracliserul este ființa care, străduindu-se până la epuizare, vrea să dea un sens existenței sale, iar întâlnirea noastră cu el înseamnă trecerea prin vârstele și stările profunde ale ființei, atingerea întunericului pentru împărtășirea din lumina puternică a unei sacralități pe care ne-o dorim fără să o cunoaștem cu adevărat.
Și dacă Pământul spune azi mai mult decât oricând: „Sunt sleit de istorie, de geografie, de suflet de tot – nu mai există mâine, sunt stors definitiv“, noi, uitându-ne înapoi la drumul parcurs, vom spune la rândul nostru, cu paracliserul: „Nu trebuie să ne descurajăm numai dintr-atâta. Lumânarea trebuie ținută mai departe…“ dar poate că nu „ca și când totul ar fi în ordine.“
Ștefana Pop-Curșeu